…si n-am dat faliment in primele 6 luni. now what?
2005 a fost un an al asezarii si al invatatului despre managementul unui biznis. pe de alta parte, am incercat sa ne conturam cat mai realist atuurile intr-o piata care era foarte “trendy” si in care nu aveam o sustinere financiara pentru promovare. si poate ca asta a fost pentru noi un fel de “un sut in fund – un pas inainte”, pentru ca am invatat sa facem lucrurile repede si bine. am inteles ca ceea ce le lipsea clientilor era sa li se raspunda la telefon dupa 6pm si sa li se pregateasca o macheta de tipar noaptea tarziu pentru revista care intra in tipografie dimineata la prima ora.

let the show begin.

poate ca cel mai greu lucru in publicitate este nu sa gasesti in no-time ideea sau solutia salvatoare ci sa-ti intelegi clientul. fiecare “clientul”! sa te adaptezi mereu in functie de omul pe care il ai in fata, sa intelegi ce vrea chiar daca nu isi gaseste intotdeauna cele mai bune cuvinte, sa ii explici de ce tu gandesti asa sau de ce ai executat altfel. sa inspiri incredere si, la final, sa primesti de la el niste ochi mari-mari-multumitori. si asta, dupa ce am depasit clasicele momente “make the logo bigger” sau “am eu o idee” care se traducea in layouturi desenate in excel.

full-time job.

cum lucrurile nu erau tocmai stabile si cum pasiunea nu tinea chiar mereu de foame, cu totii veneam “la firma” dupa ce terminam treaba la serviciu:) am descoperit astfel intelesul adevarat al lui “FULL-time”. nu odata am fost la serviciu sau la client dupa o noapte nedormita, nu de putine ori am facut asta dupa doua nopti nedormite. poate ca unul dintre cele mai memorabile momente a fost atunci cand, intr-o noapte pe la 2, lucrand meniuri si mape de prezentare pentru Quick Lunch (catering), dupa ce am vazut vreo 2000 de poze cu tot felul de minunatii de mancaruri, am ajuns cu totii in singura pizzerie deschisa non-stop in Berceni, unde ne-am delectat cu manele.

a fost un an frumos, cu mult aplomb, cu adormit cu capul pe DEX sau pe frigider la primul job, cu nopti albe petrecute sa vedem cum e cu jurnalistii rapiti si cu niste contacte de perspectiva care urmau sa duca firma pana la cer.