in 2006 lucrurile incep incet-incet sa se aseze.
asta fiind si firesc, o consecinta a faptului ca suntem foarte buni!:)
…atat de buni incat apare prima data in discutie ideea ca am putea sa nu ne promovam, ci sa incercam sa lucram cat mai bine ca sa fim recomandati. de altfel, privind acum retrospectiv, anii 2005-2008 au reprezentat un boom al micilor agentii/buticuri creative care s-au promovat destul de agresiv, au lucrat cativa (2-5) clienti si apoi au fost inghitite sau alipite sub titlu de “divizie/departament” unor agentii mari. noi nu ne permiteam nici costuri de promovare si nici nu ne propusesem sa vindem in 2-3 ani. am avut prima discutie despre lansarea unui site dar pentru ca pe siteuri era doar Ovidiu care nu avea timp nici sa respire, ne-am facut niste carti de vizita.

cu toate astea, clientii mici care nu reprezentau interes pt agentiile deja stabile si faptul ca lucram – si teoretic si practic – peste noapte, ne-au adus un volum bun de munca. chiar daca banii nu erau cine-stie-ce, impresia generala era ca “e loc si de noi” iar gradul ridicat de ocupare ne alimenta optimismul si increderea, satisfactia de a vedea un press ad intr-o revista sau vreun site urcat online fiind mare. clientii stabili ne-au fost in principal fosti angajatori sau prieteni care ne cunoscusera profesional si care au avut incredere in noi. la un loc cu ei, clientii conjuncturali, cei care la un moment dat s-au intors, au creat o baza, un mic portofoliu, cel pe care tu acum nu-l vezi dar care a reusit sa convinga in viitor alti clienti ca meritam atentie.

tot 2006 a fost si anul cu lungi discutii despre cine-face-ce. organizarea, acest mare Bau-Bau al bisnisului, ne-a dat si noua bataile de cap inerente. desi am sesizat complementaritatea inca de inceput, responsabilitatile trebuiau sa fie asumate si individual, nu numai ca grup. si chiar daca la intalniri sau din mailuri clientii au stiut ca Diana e cu client service-ul si cu grafica, Erol e cu productia si hartiile, Ovi cu web designul si Traiu cu creatia si copy-ul, cineva spala si farfurii, dadea si cu aspiratorul, conducea din Pantelimon in Tei, si din Tei in Aviatiei si de-acolo in Berceni, cineva ii tinea locul colegului caruia ii era rau sau care pleca 2 zile la munte, facea ce n-avea celalalt timp sa faca si, in general, toti eram buni la toate.